Si tot despre copiii de duminica, anexez aici Art of Noise – Born on a Sunday. Enjoy!

Wrapped up in Books

Mai jos am exagerat un pic: The Fox in the Snow, Funny Little Frog, This is Just a Modern Rock Song, Dress up in you si Is it Wicked Not to Care.

The Fox in the Snow

Funny Little Frog

This is Just a Modern Rock Song

Dress up in you

Asta e ultima. (Si nici macar n-am gasit piesele cele mai faine. )

Is it Wicked Not to Care

Cred ca se cheama cel putin talent. Bloody brilliant.
*Se poate citi cite ceva despre ei de exemplu aici.

Dramolet (Stille Nacht I)

Are We Still Married (Stille Nacht II)

Classroom Dance

Tool – Ions

1. Micile bucurii ale vietii – text cu copyright

*Tata mi-a spus odata, cind eram intr-o situatie foarte dificila, ca in viata nu e important cine e cel mai tare. E important sa ai cit mai multe bucurii. Eu cred ca se poate.

2. Furatul calului – alineat 3, paragraf 1

*Exista o lege nescrisa in cadrul unei minoritati nationale oarecare dintr-o tara oarecare. Ea se aplica de fiecare data, fara exceptie – stiu din surse sigure. Ideea e cam asa: daca esti prins ca furi un cal, ti se taie mina. Nu fiindca ai furat. Ci fiindca nu ai fost destul de inteligent sa nu te lasi prins. Cam nasol sa ramii olog pe viata si sa nu te mai poti bucura de micile bucurii ale vietii ca inainte.

3. Saritul calului – Tom Sawyer n-a facut-o

Partea cea mai problematica din Tom Sawyer a fost pentru mine povestea cu vopsitul gardului. Ca multi multi copii de pe aceasta planeta unde traim cu totii, l-am ridicat o vreme pe Tom Sawyer la rangul de cel mai preferat dintre toate personajele preferate din cartile mele preferate pentru copii. Dar la povestea cu vopsitul gardului, m-a dezamagit. Acolo n-am mai reusit sa empatizez. M-am intristat foarte tare, la cei cinci-sase ani ai mei: Cum poate sa faca cineva asa ceva? – ma intrebam. Asta-si bate joc de ceilalti copii. Aveam un simt al dreptatii exacerbat.
Dar sa nu vorbim despre mine. Pentru ca eu sint realmente o fraiera. (Si citeodata, asta-i cel mai minunat lucru din lume.) In schimb, spre deosebire de mine si de alti fraieri ca mine, Tom Sawyer asta e genial. Pe bune. Adica… arta, nu asa. La valeur, nu gluma. E atit de ”nici asa nici altminteri” povestea asta cu vopsitul gardului, incit nu se poate sa nu-l apreciezi pe Tom Sawyer pentru talentele lui.
Pai da, numai ca unii nu inteleg. Unii trag anumite concluzii din manevra lui Tom Sawyer. Nu te poti scoate decit daca-i fraieresti pe altii, daca-i ametzesti direct si intentionat si le furi jucariile, daca-i faultezi intr-un fel sau altul, deturnindu-i de la drumul lor ca sa faca ce vrei tu – asta au inteles unii din Tom Sawyer. Un copil simte – cred – ca e rau sa-i fraieresti pe ceilalti. In schimb, probabil ca un om mare intelege din povestea cu vopsitul gardului ca e bine sa-i fraieresti pe ceilalti. Dar un copil – ce stie un copil despre invidii, frustrari si alte cele la virsta la care citeste cartea asta. Ideea cu faultatul celor din jur ca sa te scoti pe tine e o sanatoasa filosofie, pentru lumea adultilor. Pina la un punct. Pentru ca ce li se poate intimpla unor adulti cind pun pe un gard prea multe straturi de vopsea (sau poate prea putine, sau poate… vopsesc gardul care nu trebuie vopsit) puteti afla, de exemplu, aici.
Ca urmare a povestii din link-ul de mai sus, adusa in contextul vopsitului gardului, as dori sa impartasesc cu cititorii acestui text – daca sint interesati – putzul gindirii mele, pe care se pare ca-l sondeaza, din moment ce ma citesc.
Asadar: Dragi cititori, de cind am crescut si eu un pic mare, ma antrenez adesea in tehnica vopsitului gardului. De obicei, mi-l vopsesc singura, pentru ca prefer micile bucurii ale vietii unor tehnici de a mi-o complica pe ea, viata, atit mie cit si altora. Cred ca de multe ori, problema celor care nu stiu din nastere sa-i puna pe altii sa le vopseasca gardul – cum sint eu, de exemplu – nu e o problema care tine de inteligenta “clasica”, ci de cea emotionala. Dar totul se invata. Pina si controlul emotiilor. Eu am invatat, printre altele, un lucru foarte important. Am ajuns in fine sa-l inteleg pe Tom Sawyer, in sensul ca eu, cea care sint acum, spre deosebire de acea eu care eram atunci, empatizez cu el. Acum vad altfel lucrurile. Nu mai stau in punctul in care stateam atunci cind am citit aceasta carte. Cu toate astea, nu cred ca altii trebuie neaparat faultati ca sa te scoti tu. Cred ca am luat-o prea dur cind am crezut ca Tom Sawyer isi bate joc de ceilalti copii. Ceilalti copii nu s-au simtit batjocoriti, pentru ca ei nu i-au ghicit stratagema lui Tom Sawyer. Lor chiar le-a facut placere sa vopseasca gardul ala. Si toata lumea era fericita.
Ce am inteles eu in timp si de ce acum, spre deosebire de atunci, empatizez cu Tom Sawyer: pentru (in primul rind) un lucru: pentru buna crestere de care a dat dovada cind i-a fentat pe ceilalti. Detaliez: cind ii determini pe altii sa-ti vopseasca gardul, asta se face, in lumea civilizata, cu buna crestere. Macar (pretinzi ca) le oferi o distractie. Iar Tom Sawyer se prefacea atit de bine ca se distreaza vopsind gardul, incit chiar i-a convins pe acei copii ca e misto sa incerce si ei. Matusa aia Polly a lui il crescuse bine: baiatul avea cei sapte ani de-acasa. N-a sarit calul nici o clipa.
Si de ce spun buna crestere, si de ce spun cal: pentru ca acei copii fraieriti, care i-au si facut treaba lui Tom Sawyer si l-au si rasplatit cu jucariile lor pentru ca el sa-i lase sa i-o faca, nu au aflat ca au fost fraieriti. De-asta e un adevarat artist Tom Sawyer. Care, apropos, n-o sa afle niciodata ca si pe el l-a scris Mark Twain.

Daca copiii aia s-ar fi prins pe loc de schema jocului, daca strategia lui Tom Sawyer ar fi avut vreo fisura, atunci povestea cu vopsitul gardului n-ar mai fi fost deloc nostima. Ar fi iesit cu scandal. Si nimeni nu s-ar mai fi distrat. Si daca nu te distrezi, daca nu te bucuri de micile bucurii ale vietii, la ce bun sa traiesti? Indiferent daca ti se vopseste gardul sau il vopsesti tu in locul altuia, important e sa-ti faca placere.
Parerea mea.

Mi-a facut placere sa vopsesc acest gard care e textul de fata.
Sau poate i-am convins pe altii sa-mi vopseasca gardul, fara sa-mi dau seama (aparent)?
Si, in general, are vreo importanta, atita timp cit gardul (orice gard) e vopsit si toata lumea e fericita si se poate bucura de micile bucurii ale vietii?